Cele trei tipuri principale de prelucrare secundară

În industria prelucrătoare, prelucrarea secundară este o verigă indispensabilă, care implică prelucrarea ulterioară a materiilor prime sau semifabricatelor după prelucrarea preliminară pentru a le îmbunătăți performanța, acuratețea sau aspectul, îndeplinind astfel cerințele produsului final. Prelucrarea secundară poate fi împărțită în trei tipuri principale pe baza diferitelor metode și scopuri de prelucrare: prelucrare secundară mecanică, tratament termic și tratament de suprafață.
1, Prelucrare secundară mecanică
Prelucrarea secundară mecanică este cea mai comună și utilizată metodă de prelucrare. Se bazează în principal pe unelte de tăiere sau echipamente de mașină pentru a îndepărta excesul de material din piesa de prelucrat, pentru a obține forma, dimensiunea și precizia dorite. Următoarele sunt câteva metode obișnuite de prelucrare secundară mecanică:
Frezare: Frezarea este procesul de îndepărtare a materialului dintr-o piesă de prelucrat printr-o freză rotativă. Poate fi folosit pentru prelucrarea suprafețelor plane, pantelor, suprafețelor și formelor complexe. Frezarea poate oferi precizie și eficiență ridicată, potrivite pentru diverse materiale, inclusiv metal, plastic și lemn.
Strunjirea: Strunjirea este utilizată în principal pentru prelucrarea pieselor rotative, cum ar fi formele cilindrice și conice. Pe un strung, piesa de prelucrat se rotește prin ax, în timp ce unealta de tăiere se mișcă de-a lungul axei piesei de prelucrat pentru a îndepărta excesul de material.
Găurire: găurirea este procesul de creare a găurilor circulare pe o piesa de prelucrat. Poate fi realizat prin mașini de găurit, mașini de găurit și alte echipamente, potrivite pentru prelucrarea găurilor de diferite dimensiuni și adâncimi.
Slefuire: Slefuirea este procesul prin care se utilizează o roată de șlefuit rotativă de mare viteză pentru a îndepărta materialele de suprafață de pe o piesă de prelucrat. Poate oferi o netezime și precizie extrem de ridicate a suprafeței și este utilizat în mod obișnuit pentru prelucrarea finală de precizie a pieselor de prelucrat.
2, tratament termic
Tratamentul termic este o metodă de modificare a structurii interne și a proprietăților unei piese de prelucrat prin încălzirea și răcirea acesteia. Tratamentul termic poate nu numai să îmbunătățească duritatea, rezistența, duritatea și rezistența la coroziune a piesei de prelucrat, dar și să elimine stresul intern, să îmbunătățească performanța de procesare sau să prelungească durata de viață a produsului. Următoarele sunt câteva metode comune de tratament termic:
Călirea: călirea este procesul de încălzire a unei piese de prelucrat peste o temperatură critică și apoi de răcire rapidă a acesteia. Acest lucru poate duce la o duritate ridicată și rezistență la uzură a piesei de prelucrat, dar de obicei reduce duritatea acesteia.
Călirea: Călirea este procesul de încălzire la temperatură scăzută a piesei de prelucrat după călire pentru a reduce stresul intern și fragilitatea cauzate de călire și pentru a îmbunătăți duritatea și plasticitatea piesei de prelucrat.
Recoacerea: recoacerea este procesul de încălzire a unei piese de prelucrat la o temperatură adecvată și apoi de răcire lent a acesteia. Acest lucru poate elimina stresul intern al piesei de prelucrat, poate îmbunătăți performanța de prelucrare a acesteia și poate pregăti pentru prelucrarea ulterioară.
3, Tratarea suprafeței
Tratamentul de suprafață este procesul de acoperire, pulverizare, galvanizare sau alte tratamente pe suprafața unei piese de prelucrat pentru a îmbunătăți aspectul, rezistența la coroziune, rezistența la uzură sau funcționalitatea acesteia. Următoarele sunt câteva metode comune de tratare a suprafețelor:
Acoperire prin pulverizare: Acoperirea prin pulverizare este procesul de aplicare a vopselei sau a vopselei pe suprafața unei piese de prelucrat pentru a oferi protecție, decorare sau funcții speciale. Pulverizarea poate fi aplicată pe diverse materiale, cum ar fi metalul, plasticul și lemnul.
Galvanizarea: galvanizarea este procesul de depunere a unui strat de metal sau alte materiale pe suprafața unei piese de prelucrat prin electroliză. Galvanizarea poate oferi rezistență la coroziune, conductivitate sau alte proprietăți speciale.
Anodizarea: Anodizarea este o metodă de tratare a suprafeței utilizată în mod obișnuit pentru aliajele de aluminiu, care formează o peliculă densă de oxid pe suprafața aluminiului prin oxidarea electrică a acestuia într-un electrolit acid, îmbunătățind rezistența la coroziune și duritatea.
concluzie
Prelucrarea secundară joacă un rol crucial în industria prelucrătoare. Prin trei tipuri principale de metode: prelucrare secundară mecanică, tratament termic și tratament de suprafață, putem ajusta și optimiza fin materiile prime sau semifabricate pentru a îndeplini cerințele produsului final. Alegerea unei metode de procesare secundară adecvată poate nu numai să îmbunătățească calitatea și performanța produsului, ci și să reducă costurile, să îmbunătățească eficiența producției și să creeze valoare mai mare pentru întreprindere.